Piața de training,
coaching și consultanță a evoluat organic după ’90. Inițial, companiile multinaționale
(cărora trebuie să le mulțumim pentru evoluția domeniului) au importat expertiză
și programe de afară, lucru care încet-încet a dus la crearea unei culturi
pentru training, coaching și dezvoltare personala.
În prezent mă bucur tare mult să vad și să contribui la programe
gândite și dezvoltate local care sunt exportate internațional. Astăzi, avem
traineri și coachi români care lucrează cu echipe de conducere din toată lumea.
Dincolo de profitabilitate,
succesul pentru mine este despre a trăi conștient, aliniat cu sine, cu valorile
personale și cu punctele forte. Este despre a construi echipe și organizații
alimentate de scop comun, cu focus pe creștere sustenabilă și organică, nu
focuri de paie, combinații și tunuri date peste noapte.
În general, mediul politic și instabilitatea economică și legislativă pe care o produce. În particular în industria mea, faptul că cele mai multe organizații încă se uită la programele de training și coaching ca la “one night stand-uri”, iterații de sine stătătoare după care vor să vadă modificări comportamentale sau culturale. Creierul nostru nu funcționează așa si eu simt că încă mai avem până să înțelegem și să acceptăm ideea aceasta. La nivel societal, ce văd eu a fi principala provocare și cea mai mare vulnerabilitate strategică a țării noastre este sistemul educa-țional. Intrăm în școală sănătoși, curioși și stabili emoțional și iesim anxioși, hipercompetitivi (pentru că “cât a luat colegu’?”) și individualiști. Iar asta are impact pentru tot restul vieții noastre, acasă și la birou.
Principala mea satisfacție
vine din faptul că în România totul este “de făcut”. Sunt extrem de multe
oportunități și aproape oriunde te uiți, dacă ai ochii potriviți, poți să
construiești lucruri de valoare și să ai impact.
Pe scurt, în permanentă schimbare. Nu cred că există vreun om lucid și conștient
care să poată răspunde la întrebarea asta cu precizie. Lumea în care trăim se
schimbă masiv la fiecare 5-10 ani și cumva, cred că asta ne arată și care este
competența indispensabilă pentru viitor: flexibilitatea și agilitatea cognitivă
– să ne putem adapta schimbărilor pe care viața le pune înaintea noastră.