Oamenii de afaceri le-au văzut pe toate. Au văzut și capitalismul sălbatic și aderarea la Uniunea Europeană și criza și revenirea pe creștere. Sunt o categorie aparte, de oameni îndrăzneți, de învingători. Mediul de business s-a lovit în permanență de dificultăți, dar creșterea este una remarcabilă. De la circa 23 miliarde de dolari în 1994, am reușit să ajungem la peste 200 de miliarde de euro 25 de ani mai târziu.
Noi, Camera de Comerț și Industrie a României, urmărim de 25 de ani, îndeaproape, evoluția mediului de afaceri din România și premiem performanțele în cadrul Topului Național al Firmelor, eveniment care anul acesta a ajuns la ediția aniversară de un sfert de secol. Evoluția Topului Național al Firmelor reliefează cel mai bine dezvoltarea sectorului privat în România în ultimii 25 de ani. Dacă la început pe primele 15 locuri se regăseau 759 de companii, în clasamentul TNF 2018 pe primele 10 poziții ale clasamentului se regăsesc 12.472 companii. Aceste cifre vorbesc de la sine. În 25 de ani, numărul companiilor premiate la TNF a crescut de mai bine de 16 ori. Dacă am avea și autostrăzi și un sistem de educație adaptat nevoilor de pe piața muncii, aș îndrăzni să spun că firmele din România s-ar bucura de o creștere și mai solidă.
Succesul înseamnă
viziune, determinare și acțiune neobosită. Nu am văzut business solid,
rezistent pe termen lung fără aceste ingrediente. Simplificând, este enorm de
multă muncă în spatele oricărei povești de succes în business, mai ales în
România, unde oamenii de afaceri se confruntă cu numeroase dificultăți.
Provocările cu care se
confruntă în prezent antreprenorii din România țin de politicile publice
deseori haotice sau contradictorii și de factorii care intră în
responsabilitatea instituțiilor statului – în principal lipsa de
predictibilitate și de transparență, precum și birocrația în continuare
sufocantă. Și, desigur, criza forței de muncă, un fenomen resimțit acut de
toate companiile. De aceea, reforma educației trebuie văzută ca o condiție a
unei creșteri sustenabile. Soluțiile salvatoare sunt clare – adaptarea zonei
universitare la piața muncii și sprijinirea masivă a învățământului profesional
dual.
E foarte greu să te
lansezi în predicții de acest tip pentru că depinde mult de ce reforme și
politici naționale aplicăm. Însă cert, nu vom reuși fără un sistem performant
de educație, fără infrastructură și fără investiții publice și private în
cercetare și dezvoltare de noi tehnologii.