Lucrez în sistemul
bancar de peste 46 de ani, perioadă în care am activat în 3 bănci comerciale: 2
cu capital de stat (Banca Română de Comerț Exterior și CEC Bank) și una cu
capital străin (Alpha Bank).
Am avut șansa de a
parcurge practic toate treptele ierarhice, începând cu cea de informatician și
continuând cu șef de colectiv, șef de serviciu, director, director coordonator,
vicepreședinte, prim-vicepreședinte, președinte și director general și
respectiv, președinte al Consiliului de Administrație, poziție pe care o ocup
în prezent la CEC Bank.
De asemenea, pot spune
că m-am implicat activ în soluționarea problemelor cu care s-a confruntat
industria bancară de-a lungul anilor în calitate de Președinte al Asociației
Române a Băncilor (timp de 15 ani), Președinte
de Onoare al Asociației Române a Băncilor (în ultimii 4 ani), Vicepreședinte
al Consiliului de Administrație al
Transfond – Compania care asigură sistemul electronic de plăți în România (timp
de 15 ani), membru al Consiliul de Administrație al Fondului de Garantare a
Depozitelor Bancare (timp de 10 ani), membru în Consiliul de Administrație al
Biroului de Credit (timp de 10 ani) și altele.
Concluzia mea este că
Sistemul Bancar Românesc a parcurs în ultimii peste 25 de ani un drum deosebit
de interesant de transformare dintr-un sistem super centralizat și bazat pe
monopol, specific economiei comuniste, într-un sistem flexibil la nivelul de
complexitate și performanță atins în cele mai dezvoltate țări ale lumii în
acest domeniu, specific economiei de piață.
Definiția ar trebui să
aibă în componență cuvinte precum perseverență, profesionalism, integritate si
devotament.
Volatilitatea mediului
economic, juridic și de reglementare cred că sunt nu numai deosebit de prezente
în activitatea bancară, dar și generatoare a celor mai diverse și neașteptate
provocări.
Satisfacțiile apar de
obicei la acei oameni care nu lasă lucrurile neterminate. Cred că este mai mare
satisfacția că ai terminat un proiect, decât satisfacția măririi salariului că
ai o anumită vechime în muncă.
România are un potențial
enorm, unele lipsuri sau nerealizări de acum pot fi generatoare de noi
oportunități în viitor. Aș da un singur exemplu: în multe țări din lume și mai
ales europene, investițiile în infrastructură (rutieră, feroviară, fluvială,
aeronavală) sunt practic încheiate, deci nu mai pot crea locuri de muncă și
nici dezvoltare pe ceea ce numim industria orizontală. La noi? Spațiu cât
cuprinde!

